Kretz !!! (5/25/2009 12:07:11 AM): ok…plecat la 6 cu personal..d-ala cu etaj…full de lume
Kretz !!! (5/25/2009 12:07:20 AM): gasit gazda in tren
Kretz !!! (5/25/2009 12:08:48 AM): …ne-a dat o camera cu pat dublu…tv…plus liber in baie si bucatarie…program de voie…ne-a dat cheile si gata
Kretz !!! (5/25/2009 12:08:59 AM): asa…n-am odihnit vreo 2 ore..
Kretz !!! (5/25/2009 12:09:05 AM): apoi…ne-am dus sa papam
Kretz !!! (5/25/2009 12:09:24 AM): si dupa papa….traseu

Kretz !!! (5/25/2009 12:09:36 AM): tannanana…cu pauze mici si dese pt mine

Kretz !!! (5/25/2009 12:09:48 AM): am urcat pana la piatra arsa…
Kretz !!! (5/25/2009 12:10:07 AM): n-am rezistat eu sa mai urcam pana la cabana…ne-am oprit pe platou
Kretz !!! (5/25/2009 12:10:38 AM): da’ anyway…primul meu traseu serios…cu putin catarat…2000m
Kretz !!! (5/25/2009 12:11:10 AM): eh…pe la 8 si ceva…cam atat era ceasul…am zis sa coboram in busteni..sa nu ne prinda intunericul

Kretz !!! (5/25/2009 12:11:20 AM): la coborat aveam viteza
Kretz !!! (5/25/2009 12:11:32 AM): daaaaaaaaaar…..
Kretz !!! (5/25/2009 12:11:55 AM): la un moment dat  se aud niste zgomote dubioase in fata..pe traseu..crengi si un mers…
Kretz !!! (5/25/2009 12:12:02 AM): sorin tot fluiera…nimic

Kretz !!! (5/25/2009 12:12:21 AM): si stateam noi si ascultam…el imi confirma ca e un urs

Kretz !!! (5/25/2009 12:12:29 AM): eu…intru putin in panica…
Kretz !!! (5/25/2009 12:12:43 AM): el imi repeta sa fiu calma…
Kretz !!! (5/25/2009 12:12:55 AM): am stat pe loc…se tot auzeau zgomotele
Kretz !!! (5/25/2009 12:13:02 AM): am sunat la salvamont…
Kretz !!! (5/25/2009 12:13:12 AM): aia ne-au zis sa facem multa galagie…

Kretz !!! (5/25/2009 12:13:30 AM): si ne tot sunau din 10 in 10 min
Kretz !!! (5/25/2009 12:13:40 AM): apoi..ziceau ca trimit o echipa dupa noi
Kretz !!! (5/25/2009 12:13:59 AM): in fine…dupa vreo ora si ceva…n-am mai auzit zgomotele alea
Kretz !!! (5/25/2009 12:14:22 AM): eu tipam din cand in cand..ff ascutit si era ecou…si zornaima sticle
Kretz !!! (5/25/2009 12:14:26 AM): ca sa fac galagie
Kretz !!! (5/25/2009 12:14:34 AM): se facuse bezna…noroc cu lanterna
Kretz !!! (5/25/2009 12:14:43 AM): in agitatia aia de moment
Kretz !!! (5/25/2009 12:15:31 AM): eh…eu ma gandeam ca n-am ce sa patesc rau…decat sa mor in natura…si asta e
Kretz !!! (5/25/2009 12:15:50 AM): pana la urma…cu tot cu zgomote si umbre..
Kretz !!! (5/25/2009 12:16:11 AM): am ajuns in busteni pe la 12 si ceva noaptea..plini de noroi si transpirati
Kretz !!! (5/25/2009 12:16:17 AM): latrau cainii
Kretz !!! (5/25/2009 12:16:29 AM): cand am ajuns sub stalpii de iluminat
Kretz !!! (5/25/2009 12:16:38 AM): mi s-au inmuiat picioarele
Kretz !!! (5/25/2009 12:16:47 AM): apoi mi-am revenit
Kretz !!! (5/25/2009 12:17:17 AM): si am ajuns la cazare…am bagat un dus fierbinte
Kretz !!! (5/25/2009 12:17:31 AM): si mi-am revenit de tot

Cam ăsta ar fi rezumatul pentru sâmbătă. Duminică am fost prea obosiţi şi fără timp pentru alt traseu. Ne-am delectat cu ” cel mai bun papanaş din oraş” si ne-am plimbat.

Singura victimă de pe munte a fost un telefon mobil, care s-a pierdut..R.I.P !

Ce ştie să facă până acum:

- să ţopăie prin casă şi să facă alpinism extrem pe mobilă sau persoane;

-să ronţăie degete,  să gâdile în talpă şi să ajute la trezire dimineaţa

-să facă un duş  mic de fiecare dată când vrea să bea apă

- să stea frumos la poze

-să facă lumea să zică cel puţin “aaaaaaaww!!” când îl vede

El e Felix.

Câteva detalii în plus:

- l-am mângâiat pe Jimmy, câinele de pe lânga Turnul cu Ceas, deşi Oana comenta în spatele meu

- zdrăngăneala de care menţionează Oana erau piese de la AC-DC, Metallica, White Stripes, Gun’s'Roses, Iris, Cargo…cam proastă interpretarea, dar gestul contează

- ţiganca mi-a ghicit şi mie că voi avea un copil, dragostea vieţii mele e un şaten înalt şi că voi muri la 92 ani…să vezi plictiseală până mor..( oricum, noroc că majoritatea tipilor sunt şateni şi cum nu sunt eu prea înaltă…se găseşte unul potrivit)

Dimineata: – ora 4:45 trezirea…”sa mai plec sau sa dorm? Pff…am zis ca plec, gata, plec!”

- 5:10 iesit pe usa, pustiu pe strazi..noroc cu cainii de pe strada

-5:15 urcat in autobuz, inca vreo 2-3 oameni pregatiti pentru o noua zi

-5:30 coborat la Leu, ca sa schimb autobuzul pentru a ajunge la gara

-5:45 ajuns la gara, cumparat bilet (tanti de la bilete era inca draguta si amabila)

-6:12 trenul pleaca; sunt in compartiment cu doua doamne pensionare spumoase ! care se plimbau, ” ca daca tot avem cupoane d-astea de calatorie, de ce sa nu umblu? toata viata am muncit, acum ma relaxez.”

-9:55 ajuns in Sinaia- intre timp ma alesesem cu o bunicuta foarte vorbareata si mandra de nepoatele ei “studente la Medicina”..dar care nu prea mai aveau timp s-o salute; m-am plimbat putin cu ea de mana prin gara, pana s-a urcat in “masina care o duce acasa”

-10:10 pornesc pe drum, spre telegondola: dupa ce urc strada Schiorilor, am parte de o criza: simt cum sangele pulseaza in tample, nu pot sa respir si tremur toata. Asa ca ma asez frumos pe asfalt, beau putina apa si astept sa ma calmez. A fost singura criza de ieri, yupiii!

Urmeaza o perioada de pierdere a notiunii timpului: am urcat, am mers pe sosea, dar din cauza unei haite de caini care servea dejunul, am decis sa merg prin padure; la un moment dat am pierdut marcajul.  Incepusem sa ma amuz, gandidu-ma ce stiri s-ar putea face despre mine daca patesc ceva: ” O tanara a fost atacata de urs in timp ce se ratacise singura prin padure. Inconstienta ei a pus-o in pericol, tanara nu avea absolut nimic asupra ei pentru a se apara..” Eh, suna bine? Daca ursul facea treaba frumoasa, ocupam si prima pagina pentru o zi. Tocmai cand vroiam sa las balta telegondola, pentru ca ma cam sperisera masinile de pe sosea, am vazut ca mai am putin si ajung. De fapt, urcasem prea mult prin padure si trebuia sa ma intorc. Doi barbati mai tuciurii, cu mercedesuri si mult “haur” plus cateva priviri dubioase, care oprisera la vreo 2om in fata mea, m-au facut sa o iau iar prin padure. Mai bine ma tocmesc cu ursul

Am ajuns la telegondola, am vazut ca drumul de 5min costa cat 3 drumuri Bucuresti- Sinaia cu personalul. Am ajuns sus la 1400 si vroiam sa pornesc eroic spre 2000. Dupa ce urcasem si eu putin, a inceput sa ploua. Asa ca am facut cale-intoarsa, am coborat cei 10km si m-am mai plimbat prin oras.

-ora 16:05  am urcat in tren, plouata toata (si la propriu si la figurat); cand eram prin Comarnic, primesc un sms de la un bun prieten care stia ca sunt pe drum:  ” Nu opresti cateva ore in Campina?”

- ora 17:05, am  coborat in Campina, mi-am intrerupt biletul pentru urmatorul tren si am avut parte de 3 ore geniale si neplanuite in compania a doi buni prieteni;

- ora 20: 22 (parca…) am urcat in tren din nou, spre Bucuresti

- ora 21:45- am ajuns in Bucuresti;

Acasa, mi-am facut inventarul durerilor de picioare si al bataturilor activate. Eram definitia vie pentru “moarta de oboseala, dar foarte happy si relaxata!”

…Si am sa plec pentru cateva ore, curand..cat mai curand sper!

Sincer, eu am fost acolo doar pentru a vedea doar doua formatii: AB4 si Coma, dar am plecat de acolo si cu Shesdead in gand.

So, it was niiiiice!

“Jos Comunismul!!”

Fete pictate,  steaguri, pancarte..tipete, urlete, scandari! Toate pentru Basarabia!

Eh, da…e super tare ideea de revolutie! Stateam si eu in seara in primele randuri, si tipam “Jos Comunismul!”  De ce? Din solidaritate. In amintirea povestilor despre Basarabia pe care mi le spunea bunica. ” Basarabia a fost candva a noastra, dar ne-au furat-o rusii…si saracuta, plange si acum dupa noi..”

Poate ca suna penibil pentru unii. Nu-mi pasa! Asta e Basarabia pe care o stiu eu..si pentru asta, m-am strecurat printre oameni. Oricum, in Bucuresti, e mai mult “joaca de-a protestele”. Din 10 oameni, 8 erau gura-casca, 1 era jurnalist si ultimul ramas….basarabean!

-  bronzat- in cele 3 zile de targ, eu m-am plimbat/ zbenguit/ agitat prin curtea Facultatii de Drept si asa m-am ales cu nasu’ prajit de soare ( ma ustura daca rad prea tare)

- febra musculara- privitul in toate directiile, datul cu role si impartirea pliantelor si a explicatiilor, alpinism pe treptele si mini-piedestalurile facultatii;

- socializare- facut rost de suveniruri de la celelalte facultati, aruncat mici ironii de marketing ici si colo, schimb de urari cu studentii de alte faculatati ( exp:  Stiinte Politice: “Vai, voi sunteti de la Facultatea Ursus??”  FJSC: ” NU, noi dam bere si avem succes”;  Litere: “Voi astia aveti role…Cazi, cazi, cazi…”  FJSC: promovarea de comunicare non-verbala   )

- majorete si confetti- o mostra  de entertaiment a facultatii

-mare muzicala albastra- orchestra Jandarmeriei Romane

- deshidratare- nu ne da nimeni nimic de baut???

- magura- combustibil pe baza de ciocolata

- imnul facultatii live- metoda de tortura fonica, foarte eficienta

Si asa a avut loc si editia de anul acesta a Targului Educatiei, unde facultatile si asociatiile din cadrul Universitatii din Bucuresti si-au prezentat si promovat ofertele educationale….si nu numai

Eu insa, recunosc, am fost invitatul nesimtit, aflat total in afara subiectului si ocupata cu pozatul becurilor din sala. Tot respectul pentru acei oameni si pentru ceea ce se pricep sa faca, dar cam atat din partea mea.  Si atunci de ce m-am mai dus la o dezbatere al carei subiect ma lasa rece? In primul rand, speram ca se va intampla ceva ciudat, total in dezacord cu subiectul si atmosfera. Orice.In al doilea rand, eram curioasa daca exista tips& tricks in treaba asta cu bloggingul. Daca exista, au fost bine ascunse.

Ma asteptam ca cei invitati sa se ciondaneasca asupra unui subiect. Nu m-am inselat. Doar d-aia sunt bloggeri renumiti: pentru ca au o parere pro sau contra mai tot timpul, despre orice. Era interesant sa-i privesc din alta perspectiva: erau pe aceeasi scena si erau adversari la trafic. Si incercau sa cada de acord asupra unor pareri. Greu. Lupta in cuvinte. Cu cat mai frapante, cu atat mai bine!

Rand pe rand, incepeau insa sa dispara invitatii. Probabil sa grabeau sa posteze despre cum a decurs dezbaterea.  Doar suntem o tara de bloggeri mai nou. Vrem sa comunicam cu orice link!

Unde m-am simtit cel mai bine? Pai, nu stiu de ce (da, mint!), dar in zona destinata extremistilor pe roti (rolleri, bikeri si skateri) a fost genial. Pur si simplu, puteam sa fiu uitata acolo, tot holbandu-ma la cazaturile si schemele lor. Curajosi oameni! Ma asezasem in fund, pe asfalt si stateam gura-casca, pretextand din cand in cand ca fac poze.

Si printre alti gura casca de pe margine (ha!..eu eram in interior, langa rampe), undeva pe la nivelul genunchilor unei tanti, vad o chestie galbena, cu 2 maini, 2 picioare, 2 ochi si un nas carn, uitandu-se concentrat la toata actiunea de pe rampe. Era o imagine care intrecea cu mult toate schemele extremistilor. Pur si simplu, era atata inocenta si candoare intr-un chip, incat te topeai! Dupa ce  am pozat aratarea aia inocenta, m-am trezit pe cadran cu un zambet sugubat si varful unei limbi roz scoase poznas!

Pff…asa eram si noi o data! Unde esti copilarie???!